Uneori, cand visez

Uneori, cand visez

Colectia Casmir a Editurii Tritonic s-a imbogatit cu romanul lui Lucian Dragos Bogdan, o carte despre care autorul spune ca este una despre „visurile cu care pornim la drum, despre maturizare, despre alegerile pe care le facem in viata si, nu in ultimul rand, despre ce inseamna, de fapt, dragostea.”.

Povestea surprinde prin alegerea personajelor si a locului de desfasurare a actiunii. In prim plan o avem pe Melati, o tanara din Indonezia cu un viitor promitator. Unul dintre profesorii ei, van Rijn, o propune pentru o bursa la Oxford, sansa vietii sale. Dar Melati descopera ca este insarcinata, astfel ca trebuie sa refuze oferta generoasa a profesorului. Acesta nu se da batut si incearca sa vada in ce masura conditia ei ar fi un impediment si... sfarseste prin a duce la exmatricularea lui Melati. Si de aici incepe o intreaga perioada de transformare pentru Melati. Iubitul, Faisyal, este un tanar inca nepregatit sa isi asume responsabilitatile unei familii cu copii, ba chiar este fericit sa afle ca Melati nu ii pretinde nici macar pensie alimentara.

Dintr-o data, Melati este fara niciun venit (nu mai primea bursa), fara niciun viitor sigur si fara locuinta (trebuie sa paraseasca imediat campusul.

Ce va face? Profesorul incearca sa o ajute. Va reusi Melati sa isi gaseasca un drum? Cine ii va fi aproape?

Dincolo de povestea de iubire si de trairile specifice redate in roman, cartea pune accent si pe drama pe care o traiesc femeile din acela cultura, pe modul in care sunt vazute in societate si pe lipsa de acceptare a femeilor singure cu un copil, chiar si de catre familie. De altfel, accentul pe partea psihologica este interesant – totul fiind povestit din perspectiva lui Melati.

„Uneori, cand visez” este o poveste de iubire care se citeste rapid si se constituie intr-o lectura placuta pentru oricine doreste sa se delecteze cu un roman de gen.